Wild Strawberries (1957)

Una din cele mai reuşite drame filosofice ale cineastului suedez, a constituit opera capitală a cinematografiei de monolog interior. Lucrat cu mijloace aparent tradiţionale, filmul izbuteşte înaintea altor experienţe ale cinematografiei contemporane să transcrie desăvârşit gândul în imagini şi sunete. Un document uman, cald, matur. “Marile angoase metafizice(viaţa, moartea, divinitatea), se amestecă cu problemele morale sau psihologice (dragostea, egoismul, solitudinea, femeia), într-un stil şi prin simboluri care datorează mult expresionismului, ca şi tradiţie cinematografului mut.” – Dictionnaire des films – 1995 (Larousse)